Scrisoarea unei femei trezite

🔳SCRISOAREA UNEI FEMEI TREZITE:

“Dragul meu,
Iubirea nu este despre a ne lega, ci despre a fi… împreună în starea de prezență. Mă simt atât de liberă în interiorul meu, încât nimeni nu mă poate face să mă simt legată.

Eu nu pot fi dominată, pentru că nu am stăpân. Dragostea mea nu e o cușcă, ci o cupă cu nectar care te îndeamnă să o guști și să o savurezi. Iar dacă nu o poți prețui, s-ar putea să nu mai poți ajunge la ea.

Nu am nevoie de un prinț care să mă salveze, întrucât am suficientă grijă de mine și mă onorez pentru ceea ce sunt.

Chiar dacă mulți nu au ochi să mă vadă, eu mi-am deschis ochii, văd și știu ce e înăuntrul meu.

Nu am ce să fac cu orgoliul tău, iar dacă nu poți renunța la el, te rog, renunță și la mine. Nu vreau cavaleri cu armură de bărbat dur și nici bărbați-cocoși care nu au mai mult în ei decât penele.

Nu voi cădea disperată la picioarele tale și nici nu te voi implora vreodată să mă salvezi. Sunt aici, întreagă și liberă…și nimeni nu mă poate salva de mine însămi.

Nu, nu mor după tine și da, pot trăi și fără tine dacă Viața îmi va arăta că e nevoie. Am învățat să fac deosebirea între dragostea adevărată și dependență. Iar dacă vrei să te simți important prin dependența unei femei de tine, atunci nu cauți unde trebuie.

Nu îți voi hrăni iluziile de importanță și nici nu te voi manipula cu senzualitatea feminină. Nu am nimic de ascuns, pentru că am făcut cunoștință cu adevărata feminitate.

Nu te pot abandona întrucât nu îmi aparții. Dar te pot iubi și asta e tot ce poți să faci pentru mine.

Nu te pot respinge, singurul care te respinge e propriul tău zid de apărare, dincolo de care ți-e teamă să privești. Dar dacă totuși alegi să privești peste zid, mă vei vedea acolo, încurajându-te să-l depășești.

Pentru mine o relație nu e un troc, ci o continuă împărtășire a cine suntem. În lumea mea nu poți intra dacă nu renunți la cine crezi că ești.

În timp ce tu mă dezbraci cu privirea, eu îți dezbrac sufletul de măști. În ochii mei nu te mai poți ascunde de nimic. S-ar putea să nu-ți placă și să fugi înapoi la femeile care te mint frumos, dar lumile noastre nu se vor putea întâlni fără onestitate totală.

Nu mă pune pe un piedestal, locul meu nu e nici mai sus, nici mai jos, ci în inima ta. Nu încerca să mă domini, căci nu mai sunt sclava fricilor mele.

Mi-am văzut umbrele de atâtea ori, încât nu mă mai sperie umbrele altora. Dar dacă și tu fugi de umbra ta negând-o, te rog, fugi și de mine.

ANCORA MEA E INTUIȚIA. DACĂ NU AI ÎNCREDERE ÎN INTUIȚIA MEA, EU DE CE AȘ AVEA ÎNCREDERE ÎN RAȚIUNEA TA ?

Nu am nevoie de un bărbat perfect, ci de un bărbat conștient de el însuși, care își asumă cine este. Iubesc și „imperfecțiunile”, dar asta nu înseamnă că viața lângă mine va fi comodă sau că vei fi scutit de provocări. Ca bărbat autentic, ai datoria să devii cea mai bună versiune a ta, iar eu sunt aici să te susțin.

Căci ceea ce putem crea împreună e mai presus de mine, mai presus de tine, e dincolo de noi. Și din noi doi, ceva frumos și înălțător se poate naște.

Iar dacă simți că vrei să creăm împreună, ești binevenit în lumea mea.

Cu drag,

O femeie trezită…

Lungul șir de abuzuri prin care a trecut femeia în decursul istoriei

Uitându-ma în istorie, e cumplit de revoltător prin câte a trecut femeia de vreo 5000 de ani încoace. La începuturi femeia a fost liberă, iubea pe cine voia, putea avea harem de bărbați daca voia mușchii ei, era războinică, tribul se invartea în jurul ei.
A început sa piardă din drepturi odată cu dorința de dominare a bărbaților.
Când a fost inventată instituția căsătoriei, drepturile femeii au dispărut complet, iar ea a început sa fie tratata ca pe o ființă sub umană.
Femeia era considerata proprietatea barbatului.
Încă din adolescenta, mai ales în familiile regale și cele nobile, tânăra femeie era folosita uneori pentru a încheia alianțe politice intre diverse regate sau clanuri de nobili.
Femeia n-avea dreptul sa își decidă singura drumul în viața și sa se mărite din dragoste, familia sa formata din părinți și frați, decidea cu cine sa se căsătorească.
Sigur, nici băieții din familii de nobili nu aveau mai multa libertate când venea vorba despre căsătorie. Familia decidea și în cazul lor cu cine sa se căsătorească.
Monarhii, în special cei din asia, aveau de obicei soție oficiala care era considerata regina, iar copiii săi puteau emite pretenții la tron, dar si zeci de concubine.
Au fost cazuri când unii monarhi aveau câte 200 de concubine.
Majoritatea erau foarte tinere. Daca regelui i se punea pata pe fata unor nobili sau pe oricare alta din regat, indiferent ca ca el avea 50-60 de ani, iar ea nici 20, dădea ordin sa fie transformată în concubina sa.
Statutul unei concubine nu era cu mult diferit de cel al unei slujitoare care se năștea intr-o familie de sclavi. Regele trecea pe la ea când avea chef, iar ea nu avea voie sa încurce cu vreun alt barbat, căci era vai de ea daca se afla.
S-a întâmplat cazuri când concubinele au reușit sa ajungă regine, dar asta datorita inteligentei și comploturilor puse la cale împreună cu oficiali de la curte dornici de mai multa putere.
Ca sa fiu drept, nu doar femeia a fost tratata atât de degradant, ci și țăranii și alte categorii de oameni. Asta e istoria universală a lumii, nu o putem schimba. Istoria e plina de abuzuri!
Acum am căzut în alta extremă, una a feminismului dus la extrem.
De la niște idei nobile, s-a ajuns în situația ca femeia sa fie exploatată și taxată de aceeași elita a lumii, dar fără sa fie conștientă de ceea ce i se întâmplă. A fost manipulata sa muncească și sa plătească taxe, dar au manipulat femeia atât de pervers, încât ea crede ca prin munca își asigura independenta.

Femeile gândesc puțin mai profund atunci când vine vorba despre sex

„Femeile iubesc dragostea, bărbații fac dragoste! Femeile gândesc puțin mai profund atunci când vine vorba de sex. Desigur, dacă le întrebi, multe au fantezii a la 50 shades, însă când le bagi în pat preferă doar misionarul.
În realitate femeile iubesc mult mai mult decât bărbații ideea de dragoste, ideea de romantism de bun gust. Femeile de cele mai multe ori, văd sexul ca o completare a dragostei. Bărbații, uneori, îl văd doar ca pe o nevoie primară. În definitiv, sexul chiar este o nevoie primară cu origini în instinctul animalic al omului.
Femeile iubesc dragostea. Bărbații fac dragoste. Care este diferența? De nuanță. Ca bărbat, mai mereu, ai putea renunța la preludiu. Ai vrea direct acțiune. Femeile au nevoie de acel preludiu,pentru a se simți iubite, dar, în special, pentru a se simți dorite și respectate în pat. Femeile iubesc mai mult sexul cuminte, chiar dacă le auzi vorbind de palme peste fund. Au minți perverse, dar mult mai decente în toiul actului. La bărbați, de la natură poate, totul este mai simplu, ce-i în guşă e și în căpuşă. Poate de la orele pierdute în adolescență pe redtube.
Femeile iubesc atenția pe care le-o acorzi în pat. Desigur, nu când joacă rolul de dominate. Bărbaților le place să fie lăsați să facă ce vor. Desigur, și femeilor dominatoare le place asta. Da, e un amestec de comportamente într-un dormitor și e bine să fie așa. Altfel, totul ar deveni fad. Subliniez, tot ceea ce spun nu are titlu de generalizare, căci nu pot cataloga o întreagă clasă după câteva femei ori câțiva bărbați. Sexul nu este o datorie doar a unuia dintre parteneri, ci o responsabilitate comună,așa se naște sexul de poveste.
Femeile iubesc dragostea în toate formele ei și se pricep de minune la asta. Bărbații o fac, dând dovadă de pragmatism, o caracteristică tipic bărbătească când vine vorba de sentimente și sex. Traiti-va viața de cuplu așa cum doriți, comunicați cu partenerii și faceți tot ce va trece prin cap și simți în acel moment, căci așa se manifesta dragostea. Iubiti-va mult, nu exista ceva mai frumos ca iubirea!”

Sursa : #JurnalulUnuiAdam

Pretențiile femeii!

Multe dintre voi tanjiti după dragoste.
Unele v-ati pierdut încrederea în voi.
Nu mai aveți speranța.
Poate c-ati căzut chiar si-n depresie.
Va întrebați retoric în gând uneori, de ce altele au noroc, iar voi nu.
Poate ca pe unele v-au părăsit iubiții sau sotii și încă n-ati aflat de ce.
Răspunsul la aceasta întrebare îl veți afla numai dacă va analizați viața un pic.
Probabil ca erau superficiali și v-au părăsit pentru o alta mai slim.
Sau poate ca erați posesive.
Sau cicălitoare.
Uneori poate și reci.
E de datoria voastră sa aflați unde anume ați greșit.
Și pe viitor sa nu mai faceți aceleași greșeli.
Probabil ca sunteți singure și pentru ca pretențiile voastre sunt prea mari.
Probabil va doriți iubiți frumoși, onești, curați pe interior, fideli și realizați financiar.
Nu știu cum sa va zic, poate ca n-ar fi rău să renunțați la anumite standarde.
Sa nu mai visați la iubiți sau soți perfecți.
Nu exista oameni fără vicii.
Bărbații au defecte, nu sunt minunați așa cum probabil va doriți.
Dacă chiar va doriți o relație, oferiți o șansă și tipului fără șarm și posibilități materiale.
În caz contrar, dacă nu puteți cobori standardele, nu va mai plângeți de mila și nu-i mai învinuiți pe alții.

Mulțumim femeilor din viața noastră!

Grea povara au femeile. Înainte de fiecare mare sărbătoare creștină trudesc prin casa, prin curte și bucătărie.
De multe ori nici nu apuca sa mănânce.
Ce sa mai sărbătorești când în ziua cea mare ești frântă de oboseala? Dragelor, sunteți speciale, iar noi bărbații va suntem profund recunoscători. Va mulțumim ca existați și ca ne inseninati viața!

Cu stima, Florin Roman!