Futaiul de la ATI

Văd ca sunt mulți ipocriti ce discuta intens despre amorul din secția ATI.
Pai, mă ipocritilor, când scriam eu ca medicii le-au lărgit de tot pe asistente și pe doamnele doctor, voi ragaiati în fața tv-ului.
De treaba asta se știe de 20 de ani, nu de acum.
Se face mult secs în spitale, asta-i un lucru știut de toată lumea.
Și secs se face în toate instituțiile statului.
Aduceti-va aminte de scandalul stenogramelor.
La stat e bine, mă oameni buni.
Din cele opt ore de lucru, bugetarii și funcționarii doua ore fac secs, cel puțin o ora stau pe fb și doua ore joaca table online.
Apropo, sa compari veniturile celor din privat, cu cele ale lucrătorilor de la stat, e o prostie.
Nu ai cum sa faci o estimare exacta pentru ca 95% dintre bugetari și funcționari au și alte venituri rezultate din șpăgi mari sau mici atenții de la cetățenii dornici să-și rezolve mai repede problemele.
Pe mine unul mă umfla rasul când îi văd pe unii postând grafice și prezentând datele de la INS ca sa facă comparații intre veniturile celor din privat cu cele ale lucrătorilor de la stat.
Un muncitor din privat ( și nu mă refer în niciun caz la aia care muncesc în birouri ), niciodată nu o sa reușească sa ajungă la nivelul de venit pe care îl are un lucrător de la stat.
Sigur, lucrătorii din privat câștigă mai mult decât apare în datele oficiale, însă incomparabil mai puțin decât cel de la stat.


Trag medicii la asistente intr-o veselie.
Alea când sunt de garda, din cele opt ore de munca, patru ore stau capre prin birouri și alte spații din spital care nu sunt accesibile publicului.
Asistentele sunt mai mult trase de medici decât de soții lor.
Cum sa nu mă enervez când aud ca li se spune eroii din prima linie?
Mai, personalul medical freacă menta toată ziua. Beau cafele, fac secs și încasează mii de euro.

Standard

Fatalismul românului

Dincolo de toată mascarada asta, mă enervează cel mai mult fatalismul, aceasta mentalitate de tip miorita.
Oamenii indiferent ca-s educați, agramați sau analfabeți funcțional, toți la unison, sunt frați intru covid.
Nici n-apuca sa se trezească, ca și dau drumul la televizor.
Și ce văd acolo? Îi văd pe promteristi prezentând tot felul de date sumbre.
Afla de la televizor ca e dezastru în spitale și ca în secțiile ATI își dau oamenii ochii peste cap și respira cu greutate.
Tremura carnea pe ei în timp ce privesc la televizor.
Când închid în sfârșit televizorul, intra pe fb și prima postare pe care o citesc, e cea a lui pandaru de la digi.
Și de aceasta data, atunci când îl citesc pe pandaru, le dansează dinții în gura de frica.
Cum sa nu poarte maști în parc daca frica le-o intrat în oase?
Așa se conduc mulțimile, prin frica și teroare.
Daca îi spui omului ca amenzile și pumnii primiti de la jandarmi, îl protejează, el accepta și spune mai da-mi un pumn ca sa scap cu viața!

Standard

Idioții utili

Pentru cei care conduc societatea, problema nu e că știi tu adevărul, ci să nu-l răspândești.

Papagali iubitori de vaccin și mască, sunt mulți și nu îi poate opri nici dracu.

Alături de ei e întreagă clasa politica, presa, mafioții care conduc lumea, industria farmaceutica și corporațiile în general.

Acești progresisti închipuiți sunt aroganți, veninoși, rai în cerul gurii, se cred superiori, dar în realitate sunt o adunătură de imbecili parcă scăpați din balada miorița.

Ei sunt lingăii pe care îi întâlniți la munca și se duc sa va de-a în gat la patroni.

Din cauza acestor imbecili ne sunt încălcate drepturile.

Sunt prea mulți, omenirea o sa sfârșească din cauza acestor lături iubitori de mască, vaccin și alte tembelisme progresiste.

Standard

Ne naștem inocenți și buni, dar societatea ne înrăieşte

Fiecare copil se naşte inocent, paşnic, iubitor… fără să ştie nimic despre competiţia acerbă din lume, fără să ştie nimic despre armele nucleare care sunt pregătite să-l întâmpine, fără să ştie nimic despre politicile murdare, care au torturat umanitatea de milenii întregi.

Dar înainte ca pacea lui, iubirea lui, încrederea lui să poată deveni o forţă rebelă, noi începem să distrugem tot ce este frumos în el şi să înlocuim acea frumuseţe cu tot ce e urât în noi. Asta ne-au făcut părinţii noştri, aşa că şi noi repetăm performanţa.

Generaţie după generaţie, aceeaşi boală continuă să fie transferată de la unul la altul.

Cu cele mai bune intenţii din lume, părinţii, profesorii, liderii, preoţii ne induc toţi cu forţă ideea de competiţie, de comparaţie, de ambiţie, pregătindu-l pe fiecare copil pentru lupta dură cu care va avea de-a face în viaţă – cu alte cuvinte, pentru violenţă, pentru agresivitate. Ei ştiu că, dacă nu eşti agresiv, vei fi lăsat în urmă. Trebuie să te impui, şi s-o faci cu forță. Trebuie să lupţi ca şi cum ar fi o chestiune de viaţă şi de moarte. Acesta este cadrul sistemului nostru educaţional…

Într-o societate competitivă, nu ai niciun prieten. Toată lumea se pretinde a fi prietenoasă, însă toată lumea îţi este duşmană, pentru că toată lumea se luptă să urce pe aceeaşi scară. Toată lumea îţi este duşmană, pentru că poate izbândi şi te poate forța să fii un ratat. Şi, în curând, oamenii învaţă arta de a-i păcăli pe ceilalţi, de a se folosi de căi necinstite, pentru că acele căi necinstite reprezintă o scurtătură.

Osho

Standard

Dincolo de psihologie

Oamenii care dețin puterea de-a lungul secolelor au fost întotdeauna capabili să-i convingă pe oameni că orice se face, se face de dragul lor. Și oamenii au crezut asta pentru că au fost instruiți să creadă.

Este o conspirație între religie și guvern pentru a exploata umanitatea. Religia continuă să propovăduiască credință falsa și distruge inteligența oamenilor de a pune întrebări, îi face retardați.

Iar statul continuă să-i exploateze în toate felurile posibile – reușind totuși să păstreze sprijinul poporului – pentru că oamenii au fost instruiți să creadă, nu să pună la îndoială. Orice fel de guvern – poate fi monarhie, poate fi aristocrație, poate fi democrație, poate fi orice fel de guvern… Doar numele se schimbă, dar în esenta realitatea rămâne aceeași…

Osho
Dincolo de psihologie

Standard

Sa nu îi dai drumul

Если любишь.. отпусти» – полная ерунда…. Пока любишь..будешь держать… Держать за руку..за душу.. вгрызаясь и вцепляясь прямо в сердце…. Можно сколько угодно раз солгать всем и даже себе самому..говоря.. что отпустил.. но продолжать подсознательно.. даже на каком-то клеточном уровне держаться за человека…. Никто никого не отпускает любя.. это нереально… Ведь даже думая о ком-то..всё равно его держишь: в голове.. памяти..снах….. Отпускают по-настоящему лишь тогда.. когда человек больше не тянет…не болит….. Когда его больше НЕ ЛЮБЯТ.

Standard

Secretul unei relații sănătoase

„Открою секрет, – сказала мне однажды тренер по танцам. – Знаете, каких партнерш больше всего любят танцующие мужчины?” Я стала перечислять: техничных, красивых, послушных, быстро обучающихся, выносливых. Даже сказала – удобных, в смысле подходящих по размеру. Ну рост там, вес, фигура.
„Мимо! – ответила тренер. – Мужчины любят легких партнерш. Пусть она не очень технична, опытна, вынослива. Пусть она вообще крокодил с нестандартной фигурой. Но пусть она будет легкой – и ее будут ценить. И дело не в килограммах, вы понимаете?”
Я поняла. Легкая партнерша – та, с которой нет напряга. По разным причинам. Легкая партнерша танцует под любую музыку, какая есть, а не стонет: „О боже мой, я так устала от Гарделя!”
Легкая партнерша игрива и не бьется в падучей, если накосячил партнер. А если накосячила сама, не рвет на себе волосы, а просто улыбается партнеру в ухо: знаю-знаю.
Легкая партнерша не пробует паркет с брезгливой миной, а надевает туфли и весело притоптывает по выбившейся из строя паркетинке.
Не смотрится в зеркало каждую минуту, стараясь принять позу поэстетичнее.
Не закатывает истерик. Даже если устала, упала, кофе невкусный, день критический, потеряла сережку, порвала платье.
А сегодня я танцевала с мужчиной, который недавно учит аргентинское танго. И поняла, что такое – легкий партнер. Ну то есть преподаватели по определению – легкие, мне с ними танцевать – как летать. А тут – ученик. Знает не так много фигур. Опыт танцевания с другими партнершами (не с преподавателями) – почти нулевой.
Мы танцевали с ним впервые, не зная ни уровня танцевания друг друга, ни языка тела. Он волновался, старался, от усердия косячил.
И он – легкий партнер. Потому что я понимала все, что он собирался сделать. Я слышала его ведение. Не всегда его намерение удавалось нам чисто – в смысле техники, но я всегда знала, что мы делаем.
Легкий партнер – мужчина с ясными намерениями. Тот, кто знает „что?” и „зачем?”. А вот „как?” – это дело наживное. И это не только про танго. То-же самое касается

Standard

Frustrarea

Esti bolnav/ blonava mai mult decat sanatos/sanatoasa
Ai o fire pesimista
Nu iti asumi responsabilitatea pentru rezultatele din viata ta
Toate astea si multe altele duc la frustrari. Acel sentiment ca iti doresti lucruri pe care acum nu le poti avea si pentru ca nu ai un suflet curat si senin, pentru ca nu ai inteligenta emotionala sa intelegi ca daca ai rabdare, perseverezi, nu esti o persoana lenesa si lucrezi zilnic la dezvoltarea ta. Tot ceea ce iti doresti va deveni realitate, ajungi sa te comporti ca un prost sau o proasta.De la frustrare la prostie e o cale scurta. Lucreaza la frustrarile tale si intelege ca de tine depind rezultatele din viata ta. Daca ai frustrari nu ii chinui si pe cei din jur cu ele. Rumega-le in linistea ta interioara si foloseste energia acestor frustrari pentru a gasi solutii la problemele pe care le ai. Te asigur ca vei reusi si in acelasi timp nu vei stresa la maxim oamenii din jur care probabil tin la tine si care au si eu propriile frustrari la care cauta solutii. (fragment din cartea “Ghidul personalitatii alfa” de Pera Novacovici )

Standard

Iubire eternă

O sa te iubesc și-n viața de dincolo, iubire.

Aici e prea scurt timpul ca sa-ti arat cât de mult te iubesc.

Dincolo vom avea la dispoziție o eternitate.

Ne vom ține de mână, îngerii vor cânta pentru noi, iar dumnezeu ne va oferi binecuvântarea sa.

În fiecare zi voi culege un măr pentru tine, iubire.

Mi-a zis dumnzeu ca raiul e doar al nostru, ca pot culege mere în fiecare zi pentru tine.

Astăzi nu vreau să faci nimic, ești prințesa mea și te voi răsfăța.

Voi găti o salată de fructe și voi desface o sticlă de vin.

Standard

Spartanele de pe net

Pe net nimeni nu poate concura cu o femeie.

Aici pe net femeia e spartană.

Poți sa scrii textele pulii, dacă femeia flutura o țăță sau un crac, s-a terminat șmecheria.

Tu ca barbat abia strângi niște like-uri la textul ăla, iar ea cu cracul ei și buzele care i se văd prin colanți când dansează pe manele, aduna zeci de mii de like-uri.

Asta-i lumea , nici dracu nu o poate schimba.

Bărbatul când vede un crac pe net, turbeaza si-si strânge zdravăn pula în mână.

Turbatul o freacă pana stropește pereții, iar după, ca mulțumire, îi dă like ca i-o arătat cracul de a putut face labă.

Standard

Osho despre crize

  • Osho, pe măsură ce puterea societăţii asupra minţii oamenilor începe să se dezintegreze, în perioade de criză socială ca acum, pare să fie o tendinţă pentru un număr tot mai mare de oameni de a cădea mai jos de minte, în nebunie.
    Este de asemenea adevărat că există în paralel o tendinţă ca oamenii să privească la posibilitatea de a merge mai presus de minte, spre iluminare?
  • Perioadele de criză sunt atât periculoase cât şi extraordinar de importante – periculoase pentru cei care nu au curaj să exploreze noi dimensiuni ale vieţii. Ei sunt sortiţi să se dezintegreze în diferite tipuri de nebunii, pentru că mintea lor a fost creată de societate. Acum, că societatea se dezintegrează, mintea nu poate rămâne; rădăcinile sale sunt în societate. Ea este hrănită în mod constant de societate – acum, acea hrană dispare. Pentru că societatea se dezintegrează, o mare suspiciune, o îndoială cum nu a mai fost niciodată înainte, este sortită să apară în oameni. Şi dacă ei au fost doar oameni obedienţi, care nu au mers niciodată dincolo de nicio limită pe care societatea a stabilit-o, care au fost mereu cetăţeni respectaţi, onorabili – cu alte cuvinte, doar mediocri – ei vor înnebuni imediat. Ei vor începe să se sinucidă, vor începe să se arunce de pe clădiri înalte… sau chiar dacă trăiesc, acum ei nu mai au o minte care să-i poată ajuta să-și dea seama care este situaţia în viaţa lor. Ei vor deveni retardaţi, proşti, idioţi, pot deveni schizofrenici, scindaţi, două persoane – sau poate o mulţime.

În perioadele de criză, pericolul este pentru cei care s-au bucurat de perioadele în care societatea era aşezată, nu era nici o problemă, totul era liniştit, ei erau onoraţi, respectaţi. Aceştia erau oamenii care se bucuraseră de obedienţa minţii, şi aceştia vor fi cei care vor suferi. Este o aritmetică simplă. Ei vor deveni psihotici, vor deveni nevrotici – şi între aceste cuvinte nu e nici o diferenţă.

Am auzit o definiţie. Un psihanalist a fost întrebat: ”Care este diferenţa dintre psihoză şi nevroză?” Iar psihanalistul a spus: ”Persoana psihotică crede că doi şi cu doi fac cinci. Iar persoana nevrotică ştie că doi şi cu doi fac patru, dar nu este împăcată cu faptul că doi şi cu doi fac doar patru.”

Deci diferenţa este foarte fină. Ambii sunt la ananghie. Dar perioadele de criză sunt de o semnificaţie extraordinară pentru acele suflete îndrăzneţe cărora nu le-a păsat niciodată de respectabilitatea societăţii, de onorurile ei; cărora nu le-a păsat niciodată de ce cred ceilalţi despre ei, ci au făcut doar ceea ce au simţit că e bine să facă; care au fost într-un fel anume mereu rebeli, individualişti. Pentru aceşti oameni, perioadele ce criză sunt pur şi simplu de aur, pentru că societatea se dezintegrează. Acum nu mai poate condamna pe nimeni – ea este condamnată, blestemată. Nu le poate spune altora că greşesc. Ea însăşi se dovedeşte a fi greşită; întreaga sa înţelepciune se dovedeşte a fi pur şi simplu o prostie, o superstiţie.

Individul care îndrăzneşte poate folosi această oportunitate pentru a merge dincolo de minte, pentru că acum societatea nu îl poate împiedica, nu îi poate sta în cale. Acum este liber. Este aproape la fel ca o situaţie în care uşile sunt deschise, şi paznicii au dispărut iar temnicerul nu e de găsit. Oamenii care au un anumit simţ, o anumită inteligenţă, vor folosi asta pentru libertate. Dar cei care au devenit atât de înrobiţi încât nu se pot gândi la libertate – închisoarea a devenit casa lor – ei pur şi simplu se vor speria: ”Ce se va întâmpla astăzi? Nici un fel de paznici? Nici un temnicer? Uşile sunt deschise! Cine va avea grijă de noi? Cine ne va da de mâncare?” Vor fi oameni a căror sclavie a pătruns până în sufletul lor; aceşti oameni o vor lua razna. Dar oamenii care au fost mereu în căutarea unui moment în care pot evada din închisoare, vor fi extraordinar de fericiţi. Acesta a fost momentul pe care l-au aşteptat şi pentru care s-au rugat. Ei vor evada din închisoare spre cerul liber. A merge dincolo de minte înseamnă a merge spre cerul liber, plin de stele, de lună, de soare – în imensitatea sa… Acesta devine al tău; întreaga existenţă devine a ta.

Mintea este o cuşcă mică. Deci momentele de criză sunt ambele… şi asta se întâmplă peste tot în lume. Nu a existat niciodată până acum o căutare atât de intensă pentru creşterea spirituală, pentru meditaţie. Dar nici nu a existat vreodată atât de multă nebunie. Ambele se întâmplă pentru că status-quo-ul nu mai este puternic; şi-a pierdut controlul.

Când Galileo a descoperit că pământul se învârte în jurul soarelui, nu invers, aşa cum spune Bilblia, Papa i-a cerut să fie prezent la curtea sa. Multe lucruri s-au întâmplat în acea zi. Unul a fost foarte important. Galileo a întrebat: ”Ce contează dacă o afirmaţie din Biblie se dovedeşte a fi greşită? Asta nu dovedeşte că toată Biblia este greşită. Eu sunt un creştin devotat, un creştin practicant, şi nu văd sensul ca, dacă o afirmaţie se dovedeşte greşită, asta să facă vreo diferenţă.” Dar Papa a spus: ”Nu înţelegi.” – şi Papa avea dreptate. El a spus: ”Când o afirmaţie se dovedeşte a fi greşită, atunci mii de probleme vor apărea. Una – că Dumnezeu poate greşi. Şi dacă greşeşte în legătură cu o afirmaţie, care este certitudinea pentru celelalte afirmaţii?” O singură cărămidă extrasă din palat, şi întreg palatul se poate prăbuşi. ”Nu pot permite”, a spus Papa, ”ca orice afirmaţie din Biblie să fie greşită.”

Argumentul său este semnificativ. Astăzi nu doar un singur lucru legat de vechea minte, vechea societate este greşit, ci atât de multe lucruri sunt greşite, e nevoie de un idiot absolut ca să mai creadă în ele. Doar puţină inteligenţă şi este imposibil să fii parte din vechea minte. Aceasta şi-a pierdut credibilitatea – şi nu doar într-un singur loc, ci peste tot în lume. Sunt diferite tipuri de tradiţii vechi, dar toate au ajuns la un punct în care atât de multe lucruri sunt dovedite ştiinţific a fi greşite.

Vei fi surprins să ştii… Un călugăr jainist venise să mă vadă; el a adunat milioane de rupii pentru a face un laborator care să dovedească că omul nu a ajuns pe lună. Vroia sprijinul meu, ca eu să fiu directorul laboratorului său. Ar fi oferit orice finanţare era necesară, dar trebuia să se dovedească faptul că nici un om nu a păşit pe lună. Am spus: ”Dar de ce eşti atât de îngrijorat de asta?” El spune: ”Nu înţelegi. În jainism, luna este un zeu, nu o planetă. Nu poţi să mergi pe un zeu. Şi ei nu doar că au mers pe zeu, au adus pietre şi alte lucruri de pe lună, pentru a fi studiate pe pământ. Trebuie să se dovedească faptul că ei amăgesc întreaga lume, că toate aceste lucruri le-au luat de pe pământ, şi apoi le-au adus înapoi…Nimeni nu a fost pe lună; nimeni nu poate, altfel tot sistemul jainismului se va prăbuşi. Am spus: ”Doar pentru un singur lucru, că luna se dovedeşte a fi o planetă nu un zeu…?” El a spus: ”Dacă un lucru este greşit, atunci totul devine suspicios. Nu ne putem permite ca ceva să fie greşit.” Am spus: ”Ai venit prea târziu! Multe lucruri s-au dovedit deja a fi greşite. Nu eşti foarte cunoscător. Ai citit pur şi simplu ziarele, şi pentru că este un eveniment recent, omul aterizând pe lună… altfel, în 300 de ani ştiinţa a distrus multe din tot ceea ce religiile credeau de secole.”

Acel om era într-adevăr într-o mare suferinţă. Nu are importanţă dacă ceva este greşit sau corect – căutarea ta este pentru adevăr, pentru pace şi tăcere. Şi te superi atât de mult. Însăşi suferinţa ta arată că propria ta minte este năruită. Nu este o chestiune legată de scripturile jainiste, sau de tradiţia jainistă, este o chestiune a minţii tale. ”Colectezi toţi aceşti bani, nu pentru scripturile jainiste ci pentru a-ţi salva sănătatea ta mintală; altfel, vei înnebuni. Ţi-ai sacrificat toată viaţa, şi acum zeii pe care i-ai adorat nu sunt zei, ci doar planete, la fel de obişnuite ca pământul, şi foarte sărace – fără apă, fără plante, fără viaţă. Mintea ta este cea care va fi năruită. Cum îţi vei justifica toată viaţa ta…?” Aceasta este situaţia multor oameni inteligenţi. Ei fie înnebunesc… poţi vedea asta – psihoterapia şi alte şcoli de terapie se dezvoltă cu rapiditate. Şi ei sunt cel mai bine plătiţi oameni, şi oamenii trec prin psihanaliză ani de zile. De fapt, oamenii au început să se laude… În cluburile de femei poţi să mergi şi să auzi: cum o femeie va spune: ”Câţi ani ai fost în psihanaliză? doar şapte ani? Eu am fost în psihanaliză cincisprezece ani.” A devenit un fel de mândrie.

Dar să fii în psihanaliză înseamnă pur şi simplu că eşti nebun; altfel, de ce faci tratamentul? Şi se răspândeşte. Dar cei mai inteligenţi oameni aleargă spre Orient, pentru a găsi o cale, o metodă, o meditaţie – yoga, zen, sufi, hassidism. Undeva, cineva trebuie să ştie cum să treci peste această etapă critică, cum să mergi dincolo de mintea tradiţională şi totuşi să rămâi centrat, în toate minţile şi inteligent. Mii de oameni se îndreaptă spre Orient. Este foarte hilar, pentru că mii de oameni vin din Orient în Occident pentru a studia ştiinţa, medicina, ingineria, electronica, iar oamenii care ştiu toate aceste lucruri se duc în Orient, doar ca să înveţe cum să stea tăcuţi şi să nu facă nimic. Dar este o perioadă minunată. Puterea de influenţă a societăţii este pierdută. Da, cei mediocri vor suferi, dar oricum ei nu se bucurau, nu trăiau cu adevărat; ei erau pur şi simplu ipocriţi. Fiind nebuni, cel puţin ei vor fi adevăraţi, autentici. Nu vor pierde nimic – bineînţeles că nici nu vor câştiga cine ştie ce… Dar oamenii care vor merge dincolo de minte vor crea noul om, noua minte. Şi cel mai special lucru de ţinut minte în legătură cu noua minte este că nu va deveni niciodată o tradiţie, că va fi înnoită în permanenţă. Dacă devine o tradiţie va fi acelaşi lucru.

Noua minte trebuie să devină nouă în mod constant, nouă în fiecare zi, pregătită să accepte orice experienţă neaşteptată, orice adevăr neaşteptat… pur şi simplu disponibilă, vulnerabilă. Va fi un entuziasm extraordinar, un mare extaz, o mare provocare. Aşa că nu te gândi că această criză e ceva rău; este bun. Câţiva oameni îşi vor pierde măştile, şi vor fi ceea ce sunt de fapt – nevrotici, psihotici – dar măcar vor fi adevăraţi şi vor fi oneşti. Poate o să crezi că sunt nebuni; ei nu sunt nebuni, sunt pur şi simplu într-o stare de foarte mare surprindere. Ei au crezut prea mult în vechea minte, şi aceasta i-a trădat. Dar crema inteligenţei va ajunge la culmi necunoscute până atunci. Şi dacă chiar şi într-o lume tradiţională, un om ca Gautama Buddha sau Chuang Tzu sau Pitagora este posibil, ne putem imagina că în atmosfera pe care noua minte o va crea, de mii de ori mai mulţi oameni treziţi, oameni iluminaţi vor deveni cu uşurinţă posibili. Dacă noua minte poate predomina, atunci viaţa poate deveni un proces iluminator. Şi iluminarea nu va fi ceva rar, care se întâmplă din când în când cuiva foarte special; va deveni o experienţă umană foarte obişnuită, pe care doar din când în când câte o persoană cu adevărat idioată o ratează…

Osho

Standard

Bucura-te de viață

Nu sunt pentru evitarea a nimic în viață – nici măcar a materialismului. Viața trebuie transformată, nu evitată. Dacă eviți viața, vei rămâne imatur. Viața este o mare binecuvântare, o șansă de a evolua, o provocare constantă de a deveni conștient, atent, ancorat în realitate. Nimic nu trebuie evitat. Evitarea este cea mai veche și mai mare stupizenie. Omul a trăit atât de mult în umbra ei, încât aproape a devenit parte din sângele, oasele și măduva lui. Materialismul își are locul lui. Dacă există materie, ea trebuie să facă parte din concepția despre viață. Materia nu trebuie negată, ci folosită ca punct de plecare spre spiritualitate.

Nu există nicio contradicție între materialitate și spiritualitate, deși asta am fost învățați să credem de mii de ani. Am fost atât de mult timp condiționați de ideea asta, încât nimeni nu mai încearcă s-o reconsidere. Este una dintre cele mai mari nenorociri care i s-au întâmplat umanității. În realitate, materia este forma exterioară a spiritului, iar spiritul este forma interioară a materiei. Ele nu sunt separate. Exteriorul și interiorul sunt în mod inevitabil împreună. Prin urmare, o viziune corectă, completă a vieții va fi una sintetică, și anume o sincronicitate între materie și conștiință.

Materialismul are propria-i frumusețe, propriul sens; la fel și spiritualismul. Dar nu faceți două „isme” din ele. Viața este un întreg – spirit și materie în același timp. De fapt, e incorect să folosim cuvântul „și” între spirit și materie. Ar fi mai bine să facem un singur cuvânt din cele două: „spirit-materie”. Ele există în tine doar împreună și sunt în perfectă armonie. Corpul tău, mintea ta, sufletul tău – toate există într-o deplină unicitate și într-un deplin acord. Sunt ritmul tău subtil. Sunt părți ale aceluiași dans.

Corpul nu este ceva opus sufletului – este templul sufletului. Dar oamenii așa-zis „religioși” nu încetează să condamne materialismul. Astfel, creează în tine sentimentul vinovăției. Începi să simți că orice-ai face e greșit. În acel moment, ești prins în capcană, devii captiv într-o dichotomie: dacă alegi să-i urmezi pe așa-zișii guru, lama etc. vei fi într-o stare de confuzie, într-un conflict permanent cu trupul tău, pentru că va trebui să eviți ceva ce nu poate fi evitat. Dacă-ți urmezi trupul, te vei simți vinovat; dacă nu-ți urmezi trupul, te vei simți nenatural. Ceva în tine îți va lipsi dacă nu-ți asculți trupul.

Dacă nu-ți hrănești corpul, dacă nu-i respecți nevoile, dacă nu-l iubești, atunci ceva în tine va persista ca o rană – respinsă, condamnată, și totuși parte din tine. Nu poți s-o înlături, nu poți să scapi de ea. Va rămâne mereu acolo. Și va fi greu de suportat, pentru că prezența ei în tine te va face să te învinovățești permanent. Iar mai devreme sau mai târziu, trupul se va răzbuna, materia se va răzbuna.

Ai creat o dușmănie, un conflict, o luptă inutilă cu tine însuți, o tensiune fără sfârșit. De aceea oamenii așa-zis religioși trăiesc într-o imensă tensiune, neliniște și suferință morală. În ce constă suferința lor? În „asta se cuvine” și „asta nu se cuvine”. Ce-i mai grav, e că acești oameni nebuni i-au influențat și continuă să-i influențează pe mulți alții, la rândul lor. Predicarea acestor „legi morale”, a acestor interdicții, are o lungă tradiție.

Încetează să mai fii ipocrit. Devii respingător. Iar dacă ai ales să nu fii ipocrit, încetează să te mai învinovățești. Starea de vinovăție e o stare de boală. Vezi? Astea sunt singurele opțiuni pe care ți le oferă religiile: prefăcătoria sau sentimentul vinovăției. Oamenii isteți și vicleni vor deveni prefăcuți; oamenii simpli și inocenți vor deveni vinovați. Iar prefăcuții îi vor domina pe cei cu suflet simplu. Ipocriții vor deveni preoți, îndrumători morali.

Nu vă lăsați păcăliți! Aceștia una spun și alta fac. Poartă măști, se ascund în spatele acestor măști. Sunt șireți și duc o viață dublă. Ei pur și simplu vă prostesc. N-au nicio jenă să facă asta. Singura lor frământare e să nu fie prinși. Atunci ar fi în mare dificultate. Așa că totul se reduce la cât de abili pot ei să fie. Cu cât sunt mai precauți, cu atât mai în siguranță sunt. Dar, vedeți voi, cu toate aceste măsuri de precauție, mulți dintre ei sfârșesc prin a fi prinși, mai devreme sau mai târziu.

Poți să prostești câțiva oameni un timp, dar nu-i poți prosti pe toți la nesfârșit. Cum ai putea? La un moment dat, cineva va afla adevărul. Cineva își va da seama de dualitatea ta, de faptul că le impui celorlalți oameni cu totul alte standarde decât cele pe care ți le impui ție însuți. Vor vedea că ființa ta are două uși: ușa din față, fațada prin care îi primești pe inocenți și-i faci să se simtă vinovați, și ușa din spate, prin care primești cu totul alt fel de oameni.

Așadar, singura teamă pe care o au liderii religioși de orice fel este aceea de a nu fi descoperiți. Și până la urmă, pentru cei mai mulți, inevitabilul se produce. Din păcate, inconștiența umanității este atât de mare, încât mergem iar și iar la acești oameni și le ascultăm inepțiile.

A venit timpul să scapi de ideea că materia este separată de spirit. Ele nu sunt separate niciunde. Și mai ales nu sunt separate în tine. Corpul și sufletul tău funcționează împreună, într-o perfectă sincronicitate. Chiar poți simți asta. Atunci când corpul tău e bolnav, și sufletul tău e trist. Iar dacă în adâncul ființei tale ești fericit, și corpul tău sare-n sus de bucurie, dansează…

Nu vreau să vă gândiți la voi ca la un corp dual. Nu vreau să vă împărțiți în două, vreau să vă considerați un întreg perfect. Vreau să fiți total naturali, acceptând și aprobând tot ce vine de la natura voastră. Eu vă învăț să priviți viața dintr-o perspectivă materialist-spiritualistă. Nimeni n-a mai făcut asta până acum, de aceea sunt atât de condamnat. Accept asta fără tulburare, e firesc…

La exterior, Estul a rămas urât, sărac, înfometat, la limita supraviețuirii. În interior, deține câteva secrete, dar în exterior s-a sinucis, întocmai precum Vestul s-a sinucis în interior. Vestul deține tehnologie, știință, bani… dar ceva în interior îi lipsește. Nu există pace, bucurie, fericire, meditație, dumnezeire. A venit timpul să înțelegem că până acum, umanitatea a trăit divizată. E nevoie de o altă ființă umană pe pământ, una care să accepte și științificul și misticul, care este și pentru materie și pentru spirit. Numai atunci vom fi capabili să formăm o umanitate bogată în ambele privințe. Și dacă e posibil să fim bogați în ambele privințe, de ce-am alege sărăcia, fie ea exterioară sau interioară?

Eu vă îndemn să alegeți bogăția: bogăția trupului, bogăția sufletului și bogăția lumii acesteia. Toate sunt posibile în același timp. Eu însumi trăiesc acum ceea ce vă spun. Și nu văd niciun conflict aici. Am fost și sărac, am trăit într-o sărăcie lucie. Am fost și bogat. Și credeți-mă, bogăția e mult mai bună decât sărăcia. Eu sunt un om cu puține nevoi. Nu vreau multe lucruri, dar vreau ce e mai bun din ceea ce am cu adevărat nevoie.

Feriți-vă de toți acești preoți, pastori, lama, rabini, ayatollahi… Nenorocirile pe care le-au adus ei umanității de-a lungul timpului sunt incalculabile. Ei sunt cei care au creat în voi fie viclenie, fie vină. Ambele aceste stări sunt bolnăvicioase. Un om nu trebuie să fie nici viclean, nici rușinat. De fapt, cele două stări merg împreună: oamenii care vă induc sentimentul vinovăției trebuie să fie vicleni, altfel n-ar reuși să vă convingă. Iar odată ce au creat vina în voi, ați devenit vulnerabili și puteți fi exploatați. De aceea o și fac.

Fiți simpli, fiți naturali, fiți spontani! Urmați-vă lumina interioară! Nu vă mai gândiți la „asta se cuvine”, „asta nu se cuvine”. Trăiți fără frică. În momentul în care v-ați eliberat de vină sau de viclenie, ați deschis ușa prin care divinul va intra în voi. Existența însăși vă urează bun venit. Pentru mine, aceasta este adevărata spiritualitate…

Osho

Standard